...cu mama lui și sora mea...
...la cumpărături...
...știu că știți că Zâmbet de soare este titlul unui film românesc, dar este și numele cu care eu îmi alint nepoțelul... un copil minune ce ne înseninează zilele de dimineața până seara... lângă Andrei devenim și noi copii sau ne minunăm de tot ceea ce înseamnă să trăiești lângă o mogâldeață de om, mirându-ne că așa am fost și noi... nici una, nici două, ne manipulează, doar cu un surâs, să redevenim copii, pomenindu-ne că ne strâmbăm, alintăm, mergând pe brânci asemenea lui...
...îi mai spun și Micul prinț, e prințul din casa noastră, orice copil e un prinț în casa lui... fiecare casă este pentru un copil un regat, tărâmul fermecat unde își trăiește visele cu îngeri, zâne, zmei etc. Micul nostru prinț, cu zâmbetul lui rupt din soare, e minunea lăsată de Dumnezeu unor oameni cărora le revine responsabilitatea de a o ajuta să crească mare... poate că și el va face un pic lumea mai bună, depinde ce va învăța alături de cei aleși să-l îndrume cât este mic, nu-i așa?
