Nopţile

...de Octavian PALER (din volumul Scrisori imaginare)

 
Cornel Constantiniu - Noapte de catifea

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,

totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,

îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,

totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,

hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,

totdeauna ca în prima noapte a lumii

şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,

totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare

şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii

fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,

totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,

totdeauna despărţirile,

totdeauna dragostea ameninţată de alţii

şi de noi înşine,

totdeauna sub acest soare negru

care ne luminează, când se ating, mâinile,

totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre

vor ajunge la capătul dragostei noastre

şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim

dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,

dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.

Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,

ea, care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă,

şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,

va muri nu din pricina nopţii

ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

 
Cornel Constantiniu - Iubirea ta