OSTROVUL, după ce S-a aprins Lumina

...de Marius Iordăchioaia

Huruitul roabei s-a oprit.

 

Părintele Anatolie îşi ridică privirea...

  

Ochii îi lucesc stins. Precum cărbunii uzi

din mineralierul eşuat...

Priveşte departe...

E vremea...

E vremea ca nebunul lui Hristos

să intre

în viaţa mea nebună.

E vremea să murdărească clanţele

de la uşile rătăcirilor

şi îndoielilor mele...

Să mă întrebe

de ce viaţa mea

îl ucide pe Abel...

Să-mi arunce în cale bârna

din ochii mei..

 

Să se aşeze atât de aproape de mine,

încât plânsul căinţei lui

să curgă

prin gândurile mele...

 

A venit să mă dezbrace de furia neputincioasă a acestei lumi,

să-mi arunce în gheenă,

dracii

din pantofi...

 

..şi trupul ghiftuit ca o plapumă moale...

Să-l privim cum se zbate şi se înneacă

în apele despătimirii. Cum redevine

unda lor...

În întunericul inimii mele

mă învaţă să desluşesc,

printre miraje,

INSULA lui DUMNEZEU...

 

Şi ruga lui

e o luntre;

bătăile inimii sale,

o pereche de vâsle:

metania lacrimilor fierbinţi,

o cale... îngustă ...

 

Acolo

a coborât cu mine

în adâncul spaimelor mele..

Am ieşit cu feţele murdare

de funinginea celei

mai înalte

mândrii....

...care i s-a zbătut ca o fiară

în braţe

până a reuşit

s-o închidă

în

coşciugul lui...

Apoi,

deodată,

Lumina fiinţei

lui

s-a făcut

orbitoare...

 ...................................................................

Huruitul calculatorului s-a oprit.

Ultima imagine

se descompune în memorie

ca o ninsoare pe Marea Nordului:

cu pleoapele strânse,

cu mâinile adunate pe pieptul osos ca

o insulă stâncoasă,

în cămaşa de dormit

noaptea dintre vieţi,

părintele Anatolie

s-a întors,

prin Cer,

în film...

Plâng, singur, pe un chei al sufletului...

Mi-e dor

de nebunia ce-mi

îmblânzeşte viaţa..

Mi-e dor de călugărul care,

trăgând clopotele,

chema Adevărul

în mine...

Lângă barja plină de păcatele mele,

i-am găsit roaba ...

Iar în

ostrovul inimii,
rezemată de zidul chiliei

mi-a lăsat

lopata lui de fochist:

deşertându-mi păcatele

în cuptorul Crucii,

să încălzesc lumea

cu iubirea lui Hristos...

 

sfârşit