Hoţul de străzi

de Adrian Berinde

La noapte, fur oraşul în care-am stat cu tine.
La noapte, cumpăr păsări din oase de mamut...
Şi mâine-n zorii zilei, pe-un tren sărit din şine,
îmi strâng vecinii-n geantă,
iau strada şi mă mut.
Am să mai trec o dată, de n-am uitat ceva,
prin locul unde timpul curgea pe lumânare...
Şi, cuibărit în stânca ce sta pe viaţa mea,
îmi şterg faţa de vară
ca să mă culc pe soare.
Îti voi cădea în palmă, din vremuri neştiute,
ca păsările calde în ţările de-apoi,
la ceasu-n care noaptea, din vrute şi nevrute,
ne deapănă pe umeri
şi-adoarme între noi.
Iar, din nisipul verde
al ceasului de sticlă,
să trag de torţi pământul abia ieşit din ou,
să-i pun pe sfârc oraşul rămas în scrumieră,
că trenul fără şine-i la mine pe birou.
Şi, răsfoind albumul cu poze prăfuite
de gânduri şi de urme, lăsate de vreo stea,
am să găsesc tristeţea şi străzile chircite,
oraşul tolănit la uşa mea.