”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



31 mai 2009

...e vremea florilor de tei...




vise...
atâtea vise fermecate
roiesc vrăjite
în mintea mea...
ca fluturii
atraşi pe nesimţite
de felinarul alb
de la şosea...
şi stele...
atâtea stele se aprind,
ca ochi deschişi,
în noaptea grea...
lumini şi umbre
cad pe lumea prinsă
în adieri de tei
                                                         şi catifea...

Nepoţelului meu, Brandon-Andrei, cu dragoste, de 1 iunie!



23 mai 2009

CATREN, de Lucian BLAGA


Trăim sub greul văzduhului
ca pe-un fund adânc de mare.
Nici o suferinţă nu-i aşa de mare
să nu se preschimbe în cântare.

17 mai 2009

Alexander RYBAK, Fairytale











M-am îndrăgostit... De un cântec, de un... Basm... De un... interpret...
Şi cum să nu te îndrăgosteşti? Este frumos, talentat şi mai ales...îi simt iubirea profundă pentru cântec, vioară, munca lui...Regăsesc în el întreaga tinereţe încrezătoare, ce strigă lumii să-i dea voie să-şi împlinească visele, să creadă în ele, să iubească!!!
Are un zâmbet de o transparenţă şi sinceritate cuceritoare...Ah, ce puţini tineri cunosc cu un suflet asemănător! Mi se pare că îl ştiu dintotdeauna, poate că regăsesc în fiinţa lui ceva din freamătul adâncurilor mele sufleteşti. De altfel, mai întotdeauna eu m-am regăsit şi-am visat să semăn cu eroii de genul masculin...
Recunosc...piesa lui a fost pe primul loc în top-ul inimii mele! Cea a României nu mi-a spus nimic, nu mi-a plăcut de la bun început. Şi de-am fi avut voie să ne votăm ţara, tot Fairytale aş fi votat.
Poate voi fi acuzată de lipsă de patriotism, sunt de părere că nu în astfel de alegeri stă dragostea de ţară, aici se votează talentul şi cântecul...mă rog, opinia mea! Cât despre patriotism, cred că am înclinaţii spre naţionalism, dar fără vreun accent de fanatism ridicol.
Dragă Alexander, mulţumim pentru cântec şi interpretare! Şi mult succes!
Să mai adaug ceva: au fost prezente fete frumoase, picioare dezgolite până sus, sâni la vedere, bărbaţi minunaţi, cu pectorali în stare perfectă, însă un public imens, ce mi-a dat prilejul să-i simt aproape pe oameni, a votat esenţialul- cântecul, basmul.
Oamenii încă mai visează!
Felicitări şi Rusiei, a oferit un spectacol foarte bine pus la punct, apreciez străduinţa pentru frumos şi perfecţiune!

16 mai 2009

Alexandru Paleologu în dialog cu Filip-Lucian Iorga, Breviar pentru păstrarea clipelor



Ce este Graalul, domnule Alexandru Paleologu?

Bunul-simţ, ce altceva? Oamenii au impresia că bunul-simţ este prostie şi platitudine. Cei care cred că bunul-simţ e o însuşire cuminte, care nu aduce nimic nou, ci doar repetă clişee, sunt ei înşişi nişte clişee. De fapt, le bon sens este o însuşire paradoxală şi rară. Întotdeauna, contactul cu adevăratul bun-simţ te zguduie, rămâi mască. Culmea genialităţii este bunul-simţ, deşi am întâlnit multe cazuri în care omul de geniu nu era şi om de bun-simţ.
...................................................................
În general, oamenii trec pe lângă lucrurile esenţiale. Unii le mai şi văd, şi e plăcut să te întâlneşti cu cineva şi să constaţi că a avut aceleaşi gânduri ca şi tine. Când se întâmplă mai des circumstanţa asta, se creează un curent de opinie care se impune, prin faptul că unii din cei care împărtăşesc aceleaşi intuiţii şi gusturi au mai multă energie, talent şi autoritate. Uneori, rămâne o idee a cuiva, scrisă undeva şi neîmpărtăşită de nimeni, pentru că nu a fost cunoscută sau înţeleasă, până într-o zi când cineva o identifică. Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, aşa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia , după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii. În viaţă, poţi să fii un dobitoc sau poţi să te salvezi. Şi nu te poţi salva decât iubind pe cineva mai mult decât te iubeşti pe tine însuţi. Cel care nu iubeşte, care nu are un depozit profund de afectivitate, asumându-şi toate riscurile, e un fraier, un om care îşi pierde vremea. Dacă iubeşti pe cineva, nu poţi să fii tont. Iar dacă iubeşti pe cineva şi iubirea este împărtăşită, nu poţi să nu fii fericit.

12 mai 2009




...luna florilor...mai...un buchet de trandafiri pentru orice suflet trecător pe aici!