BINE AŢI VENIT!



”NU SE PETREC MINUNI ȘI NU CAD STELE
CA-N NOPȚILE COPILĂRIEI MELE...
Magda Isanos

9 mai 2017

Din haioşeniile Xeniuţei noastre

*
În drum spre grădiniţă, fetiţa mea exclamă:
- Mami, ceva este peste lumea mea!
Mă uit în sus, socotind că pe-acolo s-ar afla lumea asta a fetiţei mele, căutând să văd cam ce culoare are şi cine o fi-ndrăznit să dea buzna aşa dis-de-dimineaţă peste ea... Şi-o-ntreb, curioasă şi nedumerită, că doar eu nu văd decât ce pot să văd cu ochii mei de adult, crengile copacilor crescute peste trotuar şi bucăţi de cer senin răspândite printre frunze:
- Ce anume, iubita?
- Porumbeii, mami!!!
Haioşii de ei, unde or fi stat ascunşi de nu i-am zărit şi eu... că nici fâlfâitul aripilor nu-l auzisem!? De parcă aş fi eu atentă în ore atât de matinale la detaliile pline de miez de pe drum... cum e copilul meu mereu!





*
-Xenia, ce faci? De ce ești cu picioarele goale?
-M-am udat după ce ai curățat covorul.
-Du-te și încalță-te!
-Mami, nu pot! Șosetuțele sunt obosite!

              ...la conferinţa părintelui Savatie Baştovoi de la Timişoara
*
 Fetițele... ca fetițele, inconștient, cu gândul la menirea lor cea mai sfântă:
- Și ce zici că ți-ar plăcea ție să faci când vei fi mare, Xenia, întreb din nou aseară, că mereu îmi răspundea că vrea să fie tot copil...
- Să fac un ceaaai, să mă uit la calculatooor (adică să aibă acces la calculator) și să mă joc.
A stat un pic pe gânduri și-a adăugat, parcă mai mult în șoaptă:
- Dar, cel mai mult, să fiu mamă!
Iar tati, de colo:
- Ai convins-o!


 
*
Vopsim ouăle (pentru prima dată facem ouă roșii bio, cu foi de ceapă galbenă, nici măcar roșie, au ieșit neașteptat de faine) și învelim sarmalele. Xenia mă acompaniază cu glasul ei dulce.
- Mami, tu ai fost bebelușă?
- Sigur că am fost!
- Dar îmi place mai multe de tine ca mamă.
Între timp, îmi dă o ceapă imaginară s-o pun în oala cu ouă. O iau încet și o adaug la locul ei. Apoi îmi mai dă și niște sare să pun în sarmale. Jocul continuă la fel.
- Mami, o să fiu și eu mămică?
- O să fii, când o să ai copii.
- Și Gabi o să fie tătic?
- Și el, când va avea copiii lui.
- Dar el zicea că o să fie pompier.
- Pompier, ca meserie, tătic... în familia lui.
- Eu o să fiu mămica și el tăticul, conchide Xenia.
Zâmbesc în barbă. Îi spun și lui tati. Ne amuzăm împreună.
- Xenia, zic, nu uita că tare l-ai mai dezamăgit pe Gabi când te-ai plâns că nu-ți mai place la grădi. Va trebui să te străduiești să termini grădinița, liceul, facultatea, că, se pare, lui îi plac fetele cu școală.
Xenia râde și încheie discuția :
- Asta-i o prostie!



*
 Tati, de curând, a devenit pasionat de ceai. (El zice că pasionat a fost, acum e maniac.) Xenia e atrasă ca un magnet de colecția lui de pe raft. Azi, face ce face și răstoarnă o cutie cu ceai vărsat... de pe raftul de deasupra (își trage un scaun ca să se poată cocoța cât mai sus) până jos pe podea, lasă fire și pe rafturile inferioare și pe covor. Abia aspirasem. M-a anunțat că a făcut ceva și mă roagă să nu mă supăr. Dacă-i treaba pe-așa, e clar vorba de o prostioară. După ce și-a primit porția de mustrare părintească, s-a pronunțat: „Mie nu-mi place de voi doi... cum mă certați!”
”Serios, zic, acum mai ești și obrăznicuță! Ia vezi că unui colț îi e cam dor de tine!”
Xenia noastră, sigură pe ea: ”Nu cred c-o să mă prinzi!”
Exact la fel îi răspundem și eu mamei. Și chiar o ocoleam după toată casa, mai săream și câte-un gard, scăpam și intram în casă când știam că-i trecuse supărarea. Acum, iată, copilul meu îmi arată cum eram și eu de vârsta lui. Doar că, la bloc, nu prea are unde să se ascundă... multă vreme... 


 
*
Xenia noastră cred că a furat piciorușele pinguinului Mumble, Cel mai mare dansator, zis Happy Feet. Noaptea, înainte să adoarmă stăpâna, mereu bat stepul sub cearșaf.
Xenia, mami, îi mai zic, nu pot să adorm din cauza piciorușelor tale, n-au stare o clipă.
Mami, nici la grădi nu stau cuminți. Mi-a atras și doamna atenția.
Și tu ce i-ai spus?
Că nu pot să le opresc!
   ...la festivalul Timfloralis



*
De ceva vreme, nu ştim cum, Xenia a descoperit şi îndrăgit semnul Nike. Poate pe şapca lui tati, poate le grădi sau în parc, la alţi copii. E fan, mare fan, ce mai încoace şi-ncolo. Pe unde îl vede, ni-l arată. Tati are şapcă, vrea şi ea. Copiii au adidaşi Nike, vrea şi ea. Şi nu a fost niciodată doritoare de haine sau încălţări anume. Îi era indiferent ce-i cumpăram. Nu avea pretenţii. Dar de vreo lună ne-a bătut la cap, zi de zi, că vrea şi ea "pantofi" Nike. În aşteptarea lor, purta prin casă şapca lui tati. Eu am tot dus-o cu zăhărelul, ce-i drept, sunt scumpi. Tati i-a zis:"Iubita, face tati un efort şi poate reuşim să-ţi luăm. Ai şi tu răbdare." Mă rog, ştiţi cum e răbdarea de copil.
Ieri, venind de la grădi, la semafor, Xenia exclamă: "Mami, uite, doamna are semnul pe pantofi."
Doamna a traversat trecerea de pietoni în fugă. Xenia:"Uite, mami, cum aleargă doamna. Aşa o să alerg şi eu cu pantofi Nike."
Aseară, tati i-a cumpărat. Fericire mare, vă zic! Acasă, a constatat: "Mami, acum avem patru pantofi Nike." Adică mai are şi tati doi.
Azi dimineaţă, m-am trezit cu ea că se tot zoreşte pe drum spre grădi... până a luat-o la fugă. "Iubita, ce faci, zic, unde te grăbeşti?"
"Nu eu, mami, pantofii aleargă!"



*
Tot în drum dinspre grădi, Xenia îmi zice: "Mami, nu trebuie să mă ţii mereu de mână. Pot să merg şi singură."
"Puiuţul meu, mami ştie că poţi să mergi şi singură, dar eu te ţin de mânuţă pentru că te iubesc mult, mi-e drag de tine şi-mi place să te simt mereu aproape."
Iar fata mea, câteodată nu mai ştiu care-i omul mare şi care cel mic, răspunde cu maaare înţelegere pentru adulţi:
"Ooo, mami, ce drăguţă eşti!" Şi îşi aşază din nou mâna ei mică în mâna mea, ca să prelungească aşa, fără cuvinte, iubirea dintre noi.

3 ianuarie 2017

Linişti de gând




În gerul de-afară,
La umbra-nserării,
Soarele, palid,
Cade-n apus...
Luna,
Ca o săgeată scăpată din arc,
Țâșnește în sus...
Nici-o stea
Nu-i stăpână pe noapte...

În linişti de gând
Doar inima bate...

Ce-adânci,
Mișcătoare
Şi tainice-s toate!
(A. Dumitru, 2016)