BINE AŢI VENIT!



”NU SE PETREC MINUNI ȘI NU CAD STELE
CA-N NOPȚILE COPILĂRIEI MELE...
Magda Isanos

18 septembrie 2008

E-o noapte de decembrie


E-o noapte de decembrie...
afară ninge alb,
trec clinchete de sănii
prin gândul meu hoinar,
cu ochii-nchişi aştept îngenuncheată
ca un copil în faţa unui brad...
un moş Crăciun de-ar răsări,
în visul meu măcar,
sa-l simt trecând prin suflet
ca un parfum, ca adierea doar...
şi ninge blând
din cerul nopţii grele
pe-oraşul adormit
cu sufletul spre stele...
iar eu mă-nchin, rugându-mă timid
în noaptea de Crăciun să mă mai simt
un ceas...un singur ceas...
să mă mai simt copil...


Nimeni  aproape

Ia-mă de mână
și du-mă prin noapte
pe drumul cu stele deasupra...
un înger se zbate
în iadul din mine
și nimeni nu-mi este
aproape...

Femeie

Ce-i focul acesta ce crește albastru
În sufletul meu, topindu-mă-ncet?
Ca rugul ce arde lungi vreascuri uscate...
Cenușă mi-e gândul și-n pietre mi-l pierd...

Oh! Focul din mine se scurge afară
Și parcă la margini de codru dansez,
Rotindu-mă-ntruna cu fusta mea largă...
Femeie! Pe buze un zâmbet păstrez...

În juru-mi se strâng bărbații în cercuri,
De patimi li-e trupul aprins și cuprins,
Iar  mâinile lor se-tind înspre mine,
Dar până și focul de-afară s-a stins.

Niciunul, eu știu, nu are în mână
Arcușul cu care să-nceap-a cânta
Un cântec  ce-așteaptă de-o viață
Pe coarda viorii din inima mea.

Pentru tine, vară



Ţi-aş fi cântat, vară,
toate minunile codrilor
şi ochii timizi ai căpriorilor...
culorile florilor
şi lacrima dorului
din sufletul omului...
Ţi-aş fi cântat, vară,
toate izvoarele,
toate-nserările
şi glasuri de vânt adiind depărtările,
ploaia de stele,
iubirea curată
şi visul de fată...
Dar te-am iubit, vară,
cu toată dragostea mea
prefacută-n tăcere amară...

Eu şi un câine vagabond


Frunze moarte...
copaci despuiaţi...
cer înnorat...
soare posac...
şi paşii mei obosiţi
pe-o margine de lac...
Ce vrei tu, câine vagabond?
mă urmăreşti supus...
nu am ce-ţi da,
că am şi sufletul sărac
şi capul gol de gânduri...
nu ştiu ce vreau
şi nici ce fac...
Hei! De unde vii tu oare?
Lăţos cum eşti
şi jigărit
câte picioare ai primit
şi câţi de lângă ei în grabă
cu ură te-au gonit?
L-am mângâiat...
şi m-a privit...
de-ar fi putut,
de-ar fi vorbit,
eu ştiu că mi-ar fi mulţumit...
nu pentru gest
ci pentru că,
o biată arătare,
a întâlnit un suflet trist,
ori, cât e el în stare,
nu se mai simte amărât
şi-atât de singur
în lumea asta mare...

Dorinţă

Cu tine aş vrea să rămân
şi nu pot,
nu pot
şi mi-e greu,
mă pui să aleg...
Sa aleg!?
O luptă nebună se dă
in sufletul meu...

Plec...
dacă vrei, dacă poţi,
păstrează-mă-n tine,
fă-mi o cărare
prin suflet să-ţi trec...
Am obosit,
iar clepsidra
îşi scurge nisipul,
se-apropie clipa...
Nu plânge! Zâmbeşte!

Eu râd!
Destinul, se pare,
urăşte
de vorbe
risipa...


Vagabondul

Vagabondul plângea...Ei, şi?
văcsuia un bocanc...
şi-l ştergea...şi-l ştergea...
sufletul lui obosit se scurgea
pe-asfaltul pe care
o lume străină trecea...
Vagabondul plângea...Ei, şi?
"Şterge, băiete,-s grăbit!"
şi ştergea...şi ştergea...
în truda-i amară
bocancul vesel sclipea,
în luciul lui
primăvara palid zâmbea...

17 septembrie 2008

Ţiganca



Pe drumul mărginit de plopi înalţi,
Desculţă, printre frunze ruginii,
Deasupra cu trei stele şi o lună,
Ţiganca-şi pierde paşii ei pustii.

I-e fusta lungă, largă şi-nflorată,
În cozile-mpletite galbeni ard,
O flacără aprinsă-n ochii negri
Trădează lumii neamul ei nomad.

Tresaltă sânii-n bluza descheiată,
Din când în când cu talpa ei micuţă
Aruncă-n aer frunzele din cale,
Şi, Doamne, zău, e-atâta de drăguţă.

Se-opreşte lângă şatra poposită
În codrul frate omului pribeag,
Obrajii-i sunt precum mărgele roşii
La gâtul ei cusute în şirag.

Ţiganii cântă şi din palme bat,
Făr-un cuvânt ţiganca printre ei
Se-nvârte-n dans şi leagănă din şolduri,
Din mijloc, braţe, fustă şi cercei.

O vezi şi ştii că patim-a cuprins-o,
Pierdută-n cântec a uitat de tot,
E una cu pământul, cu pădurea,
Cu focu-aprins de fraţii ei din cort.

1 septembrie 2008

Un tropot de cal



Un tropot de cal in noaptea adanca
Aud ca prin vis si-o roata ce joaca
Scartaie jalnic, eu sar la fereastra,
Si parca se-aude in zare si-o toaca.

Ma uit si zaresc un cal la caruta
-njugat! Paseste arar, alaturi taranul,
Cu ochii plecati, in mana cu biciul,
El merge-abatut, cu ganduri pe capu-i, sarmanul...

Caruta si cal, taran si tropot si pasi
Se pierd dup-o vreme in negura noptii;
Si traiul lor trist si somnu-mi adanc
Se scurg inapoi prin clipele sortii.

E-o zi de sarbatoare

E-o zi de sarbatoare. Marea canta,
Inaltul despicat de pescarusi
Azi e senin. In lunga asteptare
Tresar trantite vorbe, haine, usi.

Trecand pe rand la fiece oglinda,
Se-ntreaba de-i al ei chipul frumos,
Si acei ochi ce mistuie iubire
Spre ea-napoi cu flacari i-au intors.

Ii ard obrajii! Doamne, il iubeste!
In seara asta, sub sclipiri de stea,
La bratul lui, pe langa tarm de mare...
Fiorii de zefir îi vor fura...

Si noaptea cade, neguri despletite
Aduc cu ele-acorduri de viori,
De stanci un val se sparge-n departare.
Prin ochii fetei curg în taină nori.

El n-a venit. S-a dezbracat surprinsa
De-a inimii zvacnire-nfricosata,
Din ochi i se preling margaritare,
De-ar sti macar cu ce e vinovata.

Sta la fereastra. Trista si frumoasa.
Rochia noua zace pe covor.
E o nimica, voaluri si matase,
O pata de culoare in decor.

...imagini din filmul LA STRADA, in regia lui Federico Fellini, cu Giulieta Massina si Anthony Quin...





 
Adrian Berinde - Prin ochi de Arlechin

Arlechinul



Of, arlechinul meu iubea o balerina,
Un biet circar si el, canta la mandolina,
Sperand s-o imbuneze, in serile de vara,
Dar balerina-i spuse:"Hai, du-te, hai , te cara!"

Pleca tarandu-si pasii, cu ochii in pamant,
Nu mai privea la stele, atat de amarat,
Se abatea prin baruri si bea pana la ziua,
Jurand ca dimineata pe ea n-o mai iubi-o.


Cu cate-o-njuratura il aruncau in strada,
Se aseza prin santuri cazand somnului prada.
Treaz ii era rusine, dar sufletul lui frant
Spre fata ce-o iubea din nou ii dadea vant.

Pana-ntr-o zi afla ca balerina lui
Cu altul se marita, baiatul nu stiu cui,
El, plin de bani si faima, pe loc o cucerise,
Iar arlechinul meu deodata-nnebunise.

O sa-l vedeti prin parcuri, pe strazi sau trotuare,
Un cersetor in zdrente cerand bani si mancare.
Nu-l alungati, va rog, ca balerina noastra,
Ganditi ca are-un suflet, la fel ca dumneavoastra!