Of, arlechinul meu iubea o balerina,
Un biet circar si el, canta la mandolina,
Sperand s-o imbuneze, in serile de vara,
Dar balerina-i spuse:"Hai, du-te, hai , te cara!"
Pleca tarandu-si pasii, cu ochii in pamant,
Nu mai privea la stele, atat de amarat,
Se abatea prin baruri si bea pana la ziua,
Jurand ca dimineata pe ea n-o mai iubi-o.
Cu cate-o-njuratura il aruncau in strada,
Se aseza prin santuri cazand somnului prada.
Treaz ii era rusine, dar sufletul lui frant
Spre fata ce-o iubea din nou ii dadea vant.
Pana-ntr-o zi afla ca balerina lui
Cu altul se marita, baiatul nu stiu cui,
El, plin de bani si faima, pe loc o cucerise,
Iar arlechinul meu deodata-nnebunise.
O sa-l vedeti prin parcuri, pe strazi sau trotuare,
Un cersetor in zdrente cerand bani si mancare.
Nu-l alungati, va rog, ca balerina noastra,
Ganditi ca are-un suflet, la fel ca dumneavoastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu