”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



18 septembrie 2008

E-o noapte de decembrie


E-o noapte de decembrie...
afară ninge alb,
trec clinchete de sănii
prin gândul meu hoinar,
cu ochii-nchişi aştept îngenuncheată
ca un copil în faţa unui brad...
un moş Crăciun de-ar răsări,
în visul meu măcar,
sa-l simt trecând prin suflet
ca un parfum, ca adierea doar...
şi ninge blând
din cerul nopţii grele
pe-oraşul adormit
cu sufletul spre stele...
iar eu mă-nchin, rugându-mă timid
în noaptea de Crăciun să mă mai simt
un ceas...un singur ceas...
să mă mai simt copil...


Nimeni  aproape

Ia-mă de mână
și du-mă prin noapte
pe drumul cu stele deasupra...
un înger se zbate
în iadul din mine
și nimeni nu-mi este
aproape...

Femeie

Ce-i focul acesta ce crește albastru
În sufletul meu, topindu-mă-ncet?
Ca rugul ce arde lungi vreascuri uscate...
Cenușă mi-e gândul și-n pietre mi-l pierd...

Oh! Focul din mine se scurge afară
Și parcă la margini de codru dansez,
Rotindu-mă-ntruna cu fusta mea largă...
Femeie! Pe buze un zâmbet păstrez...

În juru-mi se strâng bărbații în cercuri,
De patimi li-e trupul aprins și cuprins,
Iar  mâinile lor se-tind înspre mine,
Dar până și focul de-afară s-a stins.

Niciunul, eu știu, nu are în mână
Arcușul cu care să-nceap-a cânta
Un cântec  ce-așteaptă de-o viață
Pe coarda viorii din inima mea.

Niciun comentariu: