Ce este Graalul, domnule Alexandru Paleologu?
Bunul-simţ, ce altceva? Oamenii au impresia că bunul-simţ este prostie şi platitudine. Cei care cred că bunul-simţ e o însuşire cuminte, care nu aduce nimic nou, ci doar repetă clişee, sunt ei înşişi nişte clişee. De fapt, le bon sens este o însuşire paradoxală şi rară. Întotdeauna, contactul cu adevăratul bun-simţ te zguduie, rămâi mască. Culmea genialităţii este bunul-simţ, deşi am întâlnit multe cazuri în care omul de geniu nu era şi om de bun-simţ.
...................................................................
În general, oamenii trec pe lângă lucrurile esenţiale. Unii le mai şi văd, şi e plăcut să te întâlneşti cu cineva şi să constaţi că a avut aceleaşi gânduri ca şi tine. Când se întâmplă mai des circumstanţa asta, se creează un curent de opinie care se impune, prin faptul că unii din cei care împărtăşesc aceleaşi intuiţii şi gusturi au mai multă energie, talent şi autoritate. Uneori, rămâne o idee a cuiva, scrisă undeva şi neîmpărtăşită de nimeni, pentru că nu a fost cunoscută sau înţeleasă, până într-o zi când cineva o identifică. Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, aşa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia , după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii. În viaţă, poţi să fii un dobitoc sau poţi să te salvezi. Şi nu te poţi salva decât iubind pe cineva mai mult decât te iubeşti pe tine însuţi. Cel care nu iubeşte, care nu are un depozit profund de afectivitate, asumându-şi toate riscurile, e un fraier, un om care îşi pierde vremea. Dacă iubeşti pe cineva, nu poţi să fii tont. Iar dacă iubeşti pe cineva şi iubirea este împărtăşită, nu poţi să nu fii fericit.
2 comentarii:
Ce bine ma simt cand constat ca exista pe lume oameni mari, dar simpli, care iti pun pe tava, in cel mai facil mod de a le intelege, adevaruri ce par de necuprins,dar care, pentru a le pune in practica, devin asa de greu de priceput...
Ei, sunt de acord cu tine! Greu mai e sa te pastrezi in limitele din care sa fii recunoscut ca un om de onoare! Dar sa stii ca e o mare diferenta intre a fi gentleman si a fi crestin. Este un eseu pe blogul domnului Razvan Codrescu, in traducerea lui Gheorghe Fedorovici, scris de Karl Lowith, ti-l recomand, l-am citit si pe radio, trateaza exact tema asta.
Trimiteți un comentariu