”Iubitule, dragostea noastră nu e o simplă jucărie.De atâtea ori s-au lăsat asupra mea țiuind nopți de vijelie, ce mi-au stins lampa: îndoieli negre s-au adunat și au stins stelele toate de pe cerul meu.
De atâtea ori au crăpat malurile și undele au răpit roadele mele și jalea și deznădejdea au sfâșiat cerul meu de la un capăt la altul.
Am aflat că în dragostea ta sunt lovituri de durere, dar niciodată nepăsarea rece a morții.”
”Noaptea mea a trecut pe patul mâhnirii și ochii îmi sunt osteniți.
Inima-mi tulburată încă nu e gata să primească dimineața cu bogăția ei de plăcere.
Lasă un văl peste lumina goală; abate de la mine strălucirea și focul acesta orbitor al vieții.
Ascunde-mă în cutele mantiei tale de întuneric gingaș și păzește-mi durerea, câteva clipe încă, de năvala lumii.”
”Noaptea e întunecoasă și somnul tău e adânc în liniștea ființei mele.
Deșteaptă-te, durere a iubirii, căci nu știu să deschid ușa și să stau afară.
Clipele stau pe loc, stelele veghează, vântul e liniștit, tăcerea e grea în inima mea.
Deșteaptă-te, iubire, deșteaptă-te! Umple-mi cupa deșartă și cu o adiere de cântec înfioară noaptea.”
”Un zâmbet șiret se revarsă peste ceruri, în ceasul când ai îmbrăcat inima mea în zdrențe și ai trimis-o pe drumuri să cerșească.
Ea merse din ușă în ușă și de atâtea ori, când talerul ei era aproape plin, fu prădată.
La capătul zilei anevoioase ea ajunse la poarta palatului tău și-ți întinse jalnicul ei taler; și tu ai venit și luând-o de mână ai așezat-o lângă tine pe tronul tău.”
”Pentru mine aceea nu este dragoste, ce n-are stavilă și ar vrea să se împrăștie într-o clipă, asemenea vinului ce fierbe, când și-a rupt burduful.
Dă-mi dragostea răcoroasă și curată, asemenea ploii Tale ce binecuvântă câmpul însetat și umple ulcioarele de pământ.
Dă-mi dragostea ce străbate la rădăcina firii și de acolo se răsfiră, asemenea sucului tainic, prin pomul înflorit al vieții, născând roade și flori.
Dă-mi dragostea ce păstrează liniștită inima în pace adâncă.”
”Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii, ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerșesc alinarea durerii mele, ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăși pe câmpul de luptă al vieții, ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog, înfiorat de teamă, să fiu mântuit, ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mișel, ce simte harul Tău numai în noroc, ci fă-mă să cunosc cărmuirea mâinii Tale și în nenorocirea mea.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu