BINE AŢI VENIT!



”NU SE PETREC MINUNI ȘI NU CAD STELE
CA-N NOPȚILE COPILĂRIEI MELE...
Magda Isanos

21 aprilie 2010

Către tinerii ce vor să se căsătorească

ALEXANDRU VLAHUTA

“Adu-ti aminte de Ziditorul tau în zilele tineretii tale, înainte ca sa vina zilele despre care vei zice: “Nu-mi gasesc nici o placere în ele…”
(Ecclesiastul 12, 1)


“Sa nu te iubesti prea mult pe tine”
Sa nu te iubesti prea mult pe tine. Oricît te-ai crede tu de importanta, sa stii ca lumea nu se învîrteste în jurul tau. Fii tovarasa buna celui ce-si ia misiunea de a te face fericita. E o grea misiune asta, cu neputinta de îndeplinit fara ajutorul tau. Daca vei astepta fericirea ca un lucru ce ti se cuvine, daca cele mai mari bucurii îti vor fi aduse de dragostea lui, fara ca în darul acesta sa fi pus si tu ceva din sufletul tau, daca vei lasa ca frumoasa si bogata gradina a puterilor vietii lui sa se prefaca toata numai în buchete de flori pentru desfatarea ta de o clipa, flori de care nu vei fi îngrijit si nici macar nu te vei întreba de unde vin, flori pe care adesea darnicia lui, în zorul de a mai pune un zîmbet pe figura ta, le va smulge cu radacina cu tot, daca, în sfîrsit, vei intra în viata ca un musafir, care vine sa petreaca si sa aiba toate de-a gata, sa stii de la mine ca n-ai sa fii fericita. Ai sa ai bucurii, de pomana si de furat, bucurii de acelea pe care le au toti egoistii si miseii, dar fericita n-ai sa fii.

“Fericirea adevarata nu poate s-o aiba decît acela care o da”
Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba decît acela care o da . Si vezi tu ce lucru minunat se întîmpla cu fericirea asta? Ca s-o dai nu e nevoie ca s-o ai, trebuie sa începi prin a o da. As dori ca în ziua cînd vei pricepe bine vorbele astea, sa nu fie o zi de cainta. Trainicia fericirii tale atîrna de chipul cum îti vei întelege si construi viata. N-ai vazut atîtea case mari, frumoase, în zidul carora încet, încet se ridica umezeala, de jos din temelie? Asa se ridica si urîtul si intra prin toate încheieturile ei, într-o viata rau construita. Se ridica din însasi dragostea pe care a fost întemeiata, cînd n-am stiut sa cerem dragostei decît desfatarile ei. Atunci începem sa cîrpim, sa tencuim, sa vopsim pe dinafara… pentru vedere. Cautam tot felul de mijloace usoare ca sa ascundem raul – nici unul sa-l stîrpim. O, lumea nu-i o sala de spectacol si de petreceri. E un vast atelier de munca în care numai cei ce vin sa petreaca, se plictisesc. Muncitorii, niciodata. Ei n-au vreme… Cei care se uita prea mult în oglinda ajung de nu mai vad lumea din jurul lor. Orbesc nenorocitii.

“Sa nu minti nici în gluma”
Sa nu minti nici în gluma – nici sa te sulemenesti vreodata, ca si asta e un lucru foarte necinstit. Si cinstea e întreaga ori nu e deloc. Jumatati de cinste nu exista… Vezi ce grozavii îti spun? La o zi ca asta? Vai, am vazut atîtea fericiri stricate numai din pricina gresitei întelegeri a vietii. Strasnic se razbuna adevarul. Pazeste-te sa nu-l superi niciodata. Nu te învata sa traiesti degeaba. Nu-ti face cîrji de milog din bunatatea sau îngaduinta altuia. Nimic de pomana nici de la oameni, nici de la soarta. Plateste-ti cinstit bucuriile vietii. Necinstitii îsi fac foarte rau socotelile. Ei sfîrsesc totdeauna prin a plati mai scump. Vrei sa fii puternica? Da sotului toata puterea ta si fii sincera. Fii totdeauna sincera. O minciuna este totdeauna un contract cu diavolul. Ce fericire poate fi aceea care se reazema pe un neadevar? Presupui ca ai sta la masa cu mama unui copil, mort pe neasteptate, si ea, nestiind, e vesela, face planuri mari pentru o viata a copilului ei ce nu mai este… tu stii însa, tu-i stii copilul mort si-o auzi rîzînd, o vezi fericita. Ce e în inima ta? Cum rasuna rîsul ei în sufletul tau? Stii ca peste cîteva ceasuri, peste cîteva minute, are sa se deschida usa deodata si are sa intre grozavul adevar. Spune singur, gîndul acesta nu te înfioara? Iata asa e orice bucurie cladita pe neadevar. Iar cînd însasi constiinta ta se va pleca sa teasa minciuni, pînza bucuriilor tale, sa stii bine ca din clipa aceea s-a hotarît pieirea ta. O înceata ura si foarte miseleasca sinucidere prin otrava minciunii. Asta are sa fie.

“Daca ai cultul adevarului, toate celelalte or sa vina de la sine”
Adevarul e ca Dumnezeu. Poate ca e chiar Dumnezeu Însusi. N-ai nevoie numaidecît sa-l cunosti. Ti-e de ajuns rîvna de a-l cunoaste. Sa crezi în el. Si e ca si cum l-ai avea pururea înaintea ochilor. Daca ai cultul adevarului, toate celelalte or sa vina de la sine. Ai sa ai si curajul vietii, caci în orice credincios este un viteaz. Si-ai sa ai întelepciunea ei, ca si toate ‘’revelatiile’’ pe care le da credinta. Nici nu se poate socoti cîta fericire izvoraste din simplul respect al adevarului. Bunatatea alesului tau? Lasa-i întotdeauna doi pasi înaintea dorintelor tale. Gîndeste-te ca puterile lui au o margine; si-acolo e camara vrajita din basme, în care tu niciodata nu trebuie sa intri. Ambitia lui? Mîn-o fara s-o atingi cu (batul) biciul. Si nu pierde din vedere ca singura-i hrana e recunostinta ta. Fii pururea gata sa te jertfesti pentru el. Tu sa te jertfesti… Nu cicali, nu te uita peste umeri, nu vorbi întepat, nu plînge lacrimi neîntelese si niciodata nu lasa întrebarea fara raspuns. Un ceas de tacere înveninata nu e numai un ceas pierdut din iubirea voastra, dar e si o rana, o suferinta adusa iubirii voastre. Si suferintele slabesc, ucid în rate… Si cîte ar mai fi de spus!…

Sfat baietilor ce vor a se casatori

“Spune-i de la început, barbateste, ca tu nu vezi în ea o papusa, ci un om”
De la început cauta sa fii cu ochii deschisi asupra unui mare pacat, de care mai toti ne facem vinovati, de îndata ce am intrat, cum se zice, în dîrdora însuratorii. Eterna fanfaronada. Nu stii ce ai mai face ca sa dai viitoarei tale tovarase, tovarasa pe viata, cît mai multe iluzii despre tine, despre puterile tale, despre capitalul care-l duci tu în aceasta binecuvîntata de Dumnezeu tovarasie. Ca si cum cea dintîi grija a ta ar fi sa-ti pregatesti un ‘’frumos faliment’’. Ea, de cele mai multe ori, nu-i decît un copil – un copil rasfatat, salbatic, iubitor de lucruri stralucitoare si zgomotoase, care costa bani multi si n-aduc nici un folos, ba înca mai trag dupa ele si fel de fel de alte pagube. Tu, pentru a te arata grozav, îti pui toate puterile tale si mai mult decît puterile tale în serviciul capriciilor ei si cumperi astfel o spuma de iubire, o spoiala de placeri – aperitive, cu ruina demnitatii tale si cu destramarea întregii tale vieti. Ia seama. Nu-ti aseza pe pamînt temelia casei tale. Nu împarti decît cu adevar, cu Sfîntul adevar, sufletul celeia pe care Dumnezeu ti-a ales-o, pentru a fi mama copiilor tai. Spune-i de la început, barbateste, ca tu nu vezi în ea o papusa, ci un om, tovaras la bine si la rau, muncitor alaturi de tine, un om întreg si întelept, pe care ti s-ar parea ca-l ofensezi (cu) dîndu-i flori, panglicute cu pietre pretioase, în ceasul cel mai serios al vietii. Si mai întîi tu fii om. Nu face nici un hatîr desertaciunii.

“Cu minciuna sa nu stai niciodata la tocmeala”
Cu minciuna sa nu stai niciodata la tocmeala. Sa stii ca ceea ce pierde mai mult un om, nu e atît otrava stricaciunii lui, cît e stocul acesta de minciuna si de adevar în care vrea sa traiasca împotriva legilor elementare ale vietii. Îngemanarea aceasta a minciunii cu adevarul, constituie ceea ce în lumea formelor vii se cheama monstru, si se stie ca monstrii nu traiesc. Deci, înca o data, fii tu. Nu te înfatisa sulemenit înaintea lui Dumnezeu. Vrei sa întelegi sufletul acela închinat tie, venit sa se faca una cu sufletul tau? Sa întelegi, ca un prieten cu iubire adevarata, ca sa-l poti întari, daca e slab, si a-l pune pe calea cea buna, daca e ratacit. Tu trebuie sa fii învatatorul sotiei tale. Pentru aceasta cauta sa te porti astfel, ca ea, în orice împrejurare sa vada în tine un om drept. Sa te asculte, nu cu teama, ci cu deplina convingere ca ce spui tu e asa. Încredere nemarginita sa aiba în tine, în bunatatea ta, în iubirea ta, în cinstea ta si în vrednicia ta. Sa fie mîndra a lupta lînga un viteaz ca tine, de a suferi prigonirile soartei si de a înfrunta orice primejdie alaturi de tine. Sa te vada mare si puternic în ceasurile grele. Sa nu te pretuiasca dupa succesele de afara, caci acelea nu sunt întotdeauna reale si rareori vin pe cai curate.

“Gîndeste-te ca ea e martorul intern al vietii tale, cînd ea stie cum e sufletul tau cu adevarat”
În faptele tale, indiferent de cît îti produc, în cugetul, în vorba si în purtarea ta de fiecare clipa, acolo esti tu. Acolo iubirea ei, cultul ei pentru tine trebuie sa-si gaseasca puteri de vesnica reînnoire. De aceea, gîndeste-te bine la tot pasul pe care-l faci, la tot cuvîntul pe care îl rostesti. Gîndeste-te ca ea e martorul intern al vietii tale, cînd ea stie cum e sufletul tau cu adevarat. Si în ziua cînd, pentru a dobîndi un succes trecator, te vei înfatisa cu un astfel de suflet, sa stii ca din momentul acela, între tine si ea s-a deschis o prapastie. Nimic nu supara pe ea ca lipsa de sinceritate. Minciuna, orice fel de minciuna e o miselie. Numai robii mint. Un om liber, care pretuieste libertatea lui, nu minte niciodata. Din mîndrie nu minte. Între cel ce a cazut învins aparînd un adevar si cel care se faleste c-a iesit biruitor sustinînd o minciuna, care e adevaratul viteaz? Cu cine ai vrea sa-ti împarti grijile si sperantele tale? … Gîndeste-te bine la aceasta, de cîte ori, în adîncimile întunecate ale salbaticului ce a mai ramas în fiinta ta, simti ca se misca iar sarpele minciunii. În robie, în frica, în minciuna, poti sa traiesti ca individ, dar ca partas al unei unitati sociale, Doamne fereste. Tu nu te întreba daca vei cîstiga destula pîine pentru familia ta. Întreaba-te daca vei avea în tine destul adevar, caci acesta-i pentru familie ceea ce e lumina pentru floare. Tu fa-ti datoria, adica fa tot binele pe care îl poti face. Nu te gîndi la noroc si nu te gîndi prea mult la tine. Sotia ta sa nu-ti aduca avere si totusi sa te faca fericit. E destul sa te înteleaga, si la aceasta si tu trebuie s-o ajuti, daca vrei sa ai un sprijin în ea si nu o povara…

Niciun comentariu: