”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



18 decembrie 2010

CIMITIRUL din LICEU



"Liceu, cimitir al tinereții mele..." (G. Bacovia - Liceu)



Dacă în vremea lui Bacovia pe elevii ultrasensibili îi ucideau doar profesorii pedanţi şi examenele grele, astăzi, sufletele tinerilor sunt asasinate în closet şi în tufele din jurul liceului. De acolo grăbesc spre clase, când sună, fete cu şerveţele de unică folosinţă la gură: nu ca să-şi şteargă un ruj excesiv, ci urmele păcatului. Băieţi cu feţe palide şi ochi aburiţi trag tare de mânecile parcă prea scurte: ca să nu se vadă găurile din venă. Alţii îşi tot trag nasul ca şi cum ar fi răciţi: “praful” încă le gâdilă nările... Cineva trage zgomotos apa şi întreaga scenă intră în vârtejul în care tinereţea-de-unică-folosinţă se amestecă printre seringi, chiştoace, prezervative şi flegme… Peste care cade brusc sunetul sec al unei uşi trântite.
Dar povestea nu se termină aici…
Tinerii aceştia care se înt
orc în clase sunt suflete moarte… Clasele sunt adevărate cimitire: în bănci stau, mimând atenţia, elevi; şi, în elevi, săpând în tăcere tuneluri spre iad, demoni…
De aceea influenţa pe care
ei o au asupra celorlalţi este uluitoare: nu sunt curve şi drogaţi, rataţi şi gunoaie, ci lideri de opinie, suflete libere, tipi şi tipe cool, marfă, trendy, băieţi-de-băieţi şi fete-de-fete. Prin priviri, cuvinte, ţoale şi gesturi induc în ceilalţi vraja adolescenţei rebele, nonconformiste… E o iniţiere demonică camuflată în modă şi stil… Dau nume strălucitoare vechilor păcate şi se mint cu ele… Până nu mai ştiu deloc cine sunt…. Pot să se legitimeze în faţa unui poliţist, dar nu în faţa oglinzii… Căci ce pot vedea acolo ?
Ia să stăm, o clipă virtuală, în faţa oglinzii cu J., colega mea, pe care o cunosc bine…
Dacă J. îşi priveşte gura ce poate să-şi amintească? Tot atât cât şi-ar putea aminti un pisoar…
Dacă îşi priveşte ochii,
spun “dacă” pentru că cei ca ea evită să se privescă în ochi…oricât de fardaţi şi aburiţi şi "sparţi" ar fi, nu pot ascunde adevărul…
De fapt, faţa ei e o filă de roman pornografic, o istorie infernală, o mutilare a tinereţii… Deşi J. încă arată bine, e
foarte frumoasă şi încă se mai fluieră după ea, încă mai este invitată în boscheţi…
Scanat cu o inimă curată un liceu e un cimitir al tinerilor, iar clasele nişte gropi comune…
Şi nimic din orarul lor nu-i poate învia…
Căci Hristos n-are voie să predea în liceu… Şi El e singurul Care ar scoate din ei demonii, le-ar spăla feţele şi inimile de tot trecutul şi i-ar învăţa, cu blândeţe, să fie tineri…




2 comentarii:

guru bog spunea...

Postarea este bacoviana(sic!), exista insa si aspecte pozitive si prea putin observabile. Raul ne inconjoara si pe el il clamam adesea caci il recunoastem cel mai usor.

Adriana Dumitru (Gherghe) spunea...

...ai dreptate, dar raului este nevoie sa i se spuna pe nume si sa fie aratat cu degetul, ca sa nu-si ia nasul la purtare si sa ajunga sa se creada virtute ori chiar binele insusi... pacatul este cel blamat, caci pateaza frumusetea tineretii...
...eu am insa convingerea ca Dumnezeu iubeste orice om si are rabdare cu fiecare, iar tinerii acestia, atrasi de dulceata raului, vor cunoaste intr-o zi si roadele unei vieti curate, pe care te pastrezi, e-adevarat, cu mare greutate... totusi, multi pacatosi au ajuns sfinti, nu deznadajduim... zic doar ca e bine ca exista printre noi cei lasati sa traga semnale de alarma...
eu, una, incerc sa le duc mai departe...
...multumesc pentru semn!