...un dar nepreţuit... cântec de primăvară din partea omului meu drag
Nu-mi recunosc simţirea,
E nouă şi curată,
E ca şi când iubirea
Acum mi se arată.
Şi pace am in suflet,
Când gândul mi-e la tine,
Se-aprind lumini în cuget
Şi mi-e atât de bine!...
Iubim aceleaşi lacrimi
De cântec, vers şi rugă,
Urâm aceleaşi patimi
Ce gândul bun alungă...
Suntem mult prea aproape
Şi totuşi prea departe...
Te caut zi şi noapte,
Te strig, în gând şi-n şoapte...
Albeşte-o dimineaţă
În martie şi-n mine-
Ah, te salut! O viaţă
Aş vrea să fiu cu tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu