Ce liniste-adanca e-n preajma mea azi,
eu caut departe prin geamu-aburit,
ceva sa ma faca sa ard ca-n trecut,
ceva-ndepartat ca pomul oprit.
Cad fulgii pe strazi, dar nu mai alerg
sa-ntorc casa pe dos, sa strig razand"Ninge!"
Un gust de amar pluteste pe toate,
imi duc palma la ochi si-mi spun stins:"Ajunge!"
Si bradul e palid, colinda e trista,
iar mosu-i batran, azi poate lipseste...
Desi e Craciun, eu caut prin colturi
copilul din mine, acel ce iubeste
si fulgii, si noaptea, si-o carte-nflorata,
si strazile goale, si pasii pustii,
ce canta colinde la portile-nchise
si-i spune-unui mos deghizat poezii.
Copilul acesta sta trist intr-o parte,
se uita la mine cu ochii lui blanzi,
de parca mi-ar spune:"Asa-i cand esti mare,
da-ncearca, te rog, hai, fa-te ca razi!"
Iar eu ii zambesc si-o lacrima cade,
se scurge-argintata, pierind undeva,
si parca mi-aduc aminte de mine
si-astept sa se-ntample-o minune...ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu