Vagabondul plângea...Ei, şi?
văcsuia un bocanc...
şi-l ştergea...şi-l ştergea...
sufletul lui obosit se scurgea
pe-asfaltul pe care
pe-asfaltul pe care
o lume străină trecea...
Vagabondul plângea...Ei, şi?
"Şterge, băiete,-s grăbit!"
şi ştergea...şi ştergea...
şi ştergea...şi ştergea...
în truda-i amară
bocancul vesel sclipea,
în luciul lui
primăvara palid zâmbea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu