”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



22 noiembrie 2008

...răspuns la o întrebare, găsit în cartea părintelui Constantin NECULA, "Provocările străzii"


















Cum să ne sfinţim viaţa, când trăim într-o lume atât de complicată?

Răspunsul părintelui:


Am să vă spun cum...Pe o baltă un brotăcel filează de departe o musculiţă. Musculiţa stă şi ea acolo, agăţată de un pai, mai să-şi ude aripile atât de mult, încât aproape nu mai poate ieşi din baltă. Undeva, o ţânţărică face patinaj acvatic: în stânga şi în dreapta... Un ţânţărel, topit de dragoste, se leagănă pe o frunză, cutremurat de frumuseţea ţânţăricii. La malul lacului, o floricică se usucă pentru că, în ciuda faptului că-i atât de aproape de baltă, rădăcina sa nu-i suficient de lungă cât să preia apă şi să-i hrăneasca tubulatura florii.
Din senin, pe când broasca se pregăteşte să înhaţe musca, o mică floare de liliac se desprinde din liliacul de pe malul lacului şi, lovind apa, crează o undă. Unda mişcă musculiţa din dreptul limbii hăpăitoare a broaştei, o pune pe beţigaş, se scutură, şi musculiţa fuge. Ţânţărica, un pic deplasată din patinajul ei artistic, nimereşte drept în braţele ţântărelului, şi pe loc se încheagă o prietenie... de vreo 24 de ore, cam cât ţine dragostea la ţânţari. Un val de apă loveşte ţărmul, încarcă cu apă rădăcinile, o ajută pe floare să se deschidă şi, dintr-o dată, un bondărel care se blocase acolo, este izbăvit! Vedeţi ce simplă e viaţa? O singură floare, o simplă floare, purtată de o adiere de vânt, şi câte schimbări pe o baltă!
Este necesară o clipă de atingere de Dumnezeu şi totul se poate schimba în viaţa noastră!

Niciun comentariu: