Ce-i somnul ăsta, visul, mă întrebam odată,
cum poate el să vină pe negândit, tiptil,
şi să te poarte-n taină pe un tărâm departe,
când pomii-au dat în floare în luna lui april.
Pădurea de argint sub pleoape stă ascunsă,
un inorog se pleacă de coamă-i să te prinzi...
şi în galop te duce prin munţi şi peste ape,
tu speri să te coboare în curtea unui prinţ.
Un prinţ frumos cu plete, înalt, cum altul nu-i,
te-aşteaptă să îţi spună ce mult te-a căutat,
dar zorii dimineţii după perdea, în joacă,
deschis-au ochii tăi şi visul ţi-au furat.
Mai stai in pat o vreme, chemi somnul înapoi,
ca visul să se zbată în gândul tău, dar vezi,
şi inorog şi prinţ pierduţi sunt, altă noapte
va trece pe la tine câmpiile ei verzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu