În primăvară sângele ţâşneşte,
Căci răni adânci, flori roşii s-au deschis,
În lutul moale sângele rodeşte,
Când noaptea umple ţarina de vis.
Când jalea stinge ochii senini de stele
Şi-n zori de zi s-aprind lumini de rug,
Sunt umezi bulgării de lacrimi grele
Că-i sfarmă pasul boilor de jug.
Căldura patimilor dă rodire
Şi spic va creşte din dureri de foc.
Se-neacă-n fumul jerfei de iubire
Mirosul sfânt de crin şi busuioc.
În vii va creşte bobul de sudoare
Şi-n flacără de plâns se va-nroşi,
Sub rumeneala razelor de soare,
Cu dorul nostru cald se va-ndulci.
Din grâu curat vom face, Doamne, pâine,
Ca să Ţi-o ducem Ţie la altar.
Ci Tu aminte să-ţi aduci, Stăpâne,
Că cerem milă şi că cerem har.
Că pânea noastră-i plămădită-n sânge
Şi sânge este- cupele cu vin.
Adânc în suflet rana noastră plânge,
Cu zvârcoliri de groază şi de chin.
În faţa Ta îmi plec genunchii iară
Şi rugă' nalţ spre Tine, Doamne-al meu:
Arată mila Ta în fapt de vară
Şi până-n veacul -veacului mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu