Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă şi prin lene.
Te biciuim cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ura ca de fiară.
Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte rele şi din stricăciune.
Te ţintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate.
Iar împletim blestemele de tată,
Să-ncingem, Doamne, frunte-nsângerată.
Tu iarăşi zici în blândă rugăminte:
"Nu ştiu ce fac. Îngăduie-i, Părinte".
