BINE AŢI VENIT!



”NU SE PETREC MINUNI ȘI NU CAD STELE
CA-N NOPȚILE COPILĂRIEI MELE...
Magda Isanos

12 aprilie 2009

ÎMPĂCARE, de Zorica LAŢCU



Cu sufletul spre Domnul am strigat:
"Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ţine lutul meu de lut legat,
Şi-n van vrea fierea lumii să mă-bete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orişice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă dezleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.


Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile şi tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat şi de prihană.
Primeşte-mi, Bune, sufletu-mi stingher,
Găseşte-mi Însuţi locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă-nalţ la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină".


Şi glasul Domnului grăi răspuns:
"Durerea ta mă sfâşie de milă,
Când plânsul tău la Mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.
Ridică-n slavă ochii tăi uimiţi
Şi-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveşte-n ochii mei de plâns topiţi
Şi-n palme vezi-mi chinurile crunte.


Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deşi Părintele ceresc mi-e tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Şi cupa mea e-n veci nedeşertată.
Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat şi pentru tine!
Te-am cunoscut din veci şi te-am iubit,
Şi-i grea povara dragostei depline".


Şi-am îngânat cu duhul umilit:
"Primeşte-mă-n iubirea Ta cerească,
Şi lasă, Doamne , lutul istovit,
Dureri şi răni în sânge să-nflorească".