”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



5 aprilie 2009

...în Timişoara a sosit primăvara...











O zi atât de frumoasă...timişorenii, cu mic, cu mare, au umplut străzile şi parcurile...Primăvară...bine ai venit!
Sper că şi prietenii mei din Sibiu, în special, pe-acolo bate vântul mai tot timpul, se bucură de soare şi flori!

8 comentarii:

Liviu Beju spunea...

Draga Adriana... din punct de vedere meteo, primavara a venit si la noi la Sibiu. Inca nu am vazut flori in pomi, dar e cald si frumos, nu bate vantul... deci, putem spune ca a venit primavara. numai ca, stii tu... eu o astept sa imi vina si in sufdernaderlet

Adriana spunea...

Liviu, să ştii că te bat!!!!!!!Dacă ai fi ceva mai mult decât colegul meu, te-aş certa rău de tot! Eu îmi ascult prietenii care se smiorcăie din dragoste câteva reprize, pe urmă nu mai am răbdare, îi scot pe uşă afară! Serios! Şi cu mine procedez la fel, când îmi plouă prin suflet, îmi plâng de milă o zi, două, dar mă satur de mine în postura asta şi automat mă gândesc la oamenii care chiar au motive serioase să fie trişti! Gândeşte-te, câţi oameni suferă de foame, de o sărăcie cruntă, de boli sau infirmităţi...şi tot văd soarele, primăvara...Dar tu, care ai atâtea, loc de muncă din pasiune, sănătate, tinereţe, frumuseţe, ce mai vrei? CE MAI VREI? DRAGOSTE? O SĂ VINĂ ŞI EA! Şi la fel o să plece...la fel cum a venit...pe nesimţite...Dar lumea rămâne la fel de frumoasă, cântecele sunt la fel de frumoase, tinereţea ta la fel de plină de surprize, dar dacă dai altora voie să-ţi închidă inima cu cheile lor, e vina ta! Nu da nimănui voie să te întristeze! Niciodată sau nu pentru mult timp! Când vei mai îmbătrâni,măcar aşa cât mine acum, o să mă înţelegi şi chiar o să-ţi pară rău de fiecare clipă pe care ai lăsat-o să trecă pe lângă tine fără s-o întâmpini cu un surâs!
Şi...atenţie! Ţi-ai făcut din tristeţe muză, nu e bine, începi să te complaci!
În tine stă toată puterea de a trăi aşa cum îţi doreşti! Suntem cineva şi în măsura în care ne facem zilele frumoase singuri, fără proptele pe la inimă! Cred eu!
Te pup şi să-mi vii cu veşti bune, aşa cum ai mai promis!

Liviu Beju spunea...

Draga Adriana... si mie imi vina sa imi dau singur suturi in fund... Stiu, e primavara si viata e frumoasa... doar ca eu ma urnesc mai greu. Ma intrebai ce vreau? Pai nu cred ca vreau mult. Doar un suflet. Un suflet pereche, care sa ma accepte asa cum sunt. Un suflet care sa-l plac si eu, si cu care sa merg pe acelasi drum, mana in mana. Cer prea mult? Am avut impresia ca l-am gasit, si e cam nasoala "trezirea la realitate"... dar mergem inainte... Ce va fi, vom mai vedea. Doamne ajuta!

Adriana spunea...

Dragă Liviu,
Îţi doresc din tot sufletul să-ţi întâlneşti sufletul tău pereche. Cât mai curând! Dar să ai şi răbdare! Şi până atunci învaţă să te bucuri alături de alţi oameni, frumoşi ca tine, de ceea ce îţi scoate viaţa în cale!
Zici că nu ceri mult! Eu îţi spun că este cel mai greu lucru din lume! Greu să-l afli, greu să-l păstrezi! Nu vreau să te dezamăgesc sau să te întristez în plus, dar cred că cineva ar trebui să ne pregătească şi pentru aşa ceva: adesea rămânem singuri pe drumul vieţii! Şi-atunci ce vom face? Vom sta mereu posomorâţi?
Ti-aş recomanda să-ţi mai găseşti doi-trei sfinţi dragi sufletului tău, pe care să-i chemi la ceas de taină şi cărora să le mai povesteşti câte ceva din cele ale sufletului tău...Sunt cei mai de treabă sfătuitori!Cum te poţi întâlni cu ei? Prin rugăciune! Şi ţi-aş recomanda chiar un sfânt cu o tinereţe frumoasă: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Mai întreabă-l şi pe el ce să faci cu viaţa ta, îţi va răspunde, ai să vezi!
Închei şi eu la fel ca tine, Doamne ajută! Adriana

Liviu Beju spunea...

Draga Adriana... iarta-ma ca te deranjez din nou. am vrut doar sa iti multumesc. ai dreptate... sunt altii care au motive mult mai intemeiate sa se planga, si totusi ochii lor sunt veseli, pentru ca stiu ca dumnezeu are un plan cu fiecare din noi. Am citit recent un articol si mi-am dat seama ca asa e. Cata credinta poate fi intr-o fetita de 10 ani care isi doreste ca iepurasul sa-i aduca mancare pentru bunica, si doua coarde de vioara, ca sa poata studia mai departe, sa ia locul intai la concurs? O familie care traieste dintr-o pensie si un salar de nimic... si atunci cine sunt eu sa ma plang? Da! A venit primavara! nu am dreptul sa plang eu! Nu... A venit primvara... zambeste Liviu...

Adriana spunea...

Aşa te vreau, Liviu! Aşa sunt sigură că eşti! Nu uita, soarele străluceşte întotdeauna şi mai frumos după ploaie...
Niciodată nu o să mă deranjezi...Atâta doar că nu vreau să fii trist prea mult timp...Şi când nu eşti în apele tale... să-mi dai voie să te ma zgîlţâi oleacă, numai să nu te superi tu! pa!

elena marin-alexe spunea...

Imi place poezia.Cat despre frumoasa primavara; bine ca a sosit ca ne era dor de ea.

Miroase a muguri, miroase a viata,
In verdele crud priviri se rasfata........

Adriana spunea...

Cred că în fiecare an ne este dor de primăvară!
Cât despre poeziile Zoricăi Laţcu...toate sunt minunate şi în multe ne putem regăsi, le recomand tuturor spre citire.
Mulţumesc pentru vizită şi semn!