BINE AŢI VENIT!



”NU SE PETREC MINUNI ȘI NU CAD STELE
CA-N NOPȚILE COPILĂRIEI MELE...
Magda Isanos

24 august 2010

Lumini şi umbre, de Otilia CAZIMIR



Ai ochii negri, mincinosi si rai,
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna -
Dar radacina-i leaga de pamant.

De azi incolo n-am sa-l mai iubesc,
Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
Asa, izvorul ce se arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui - isi tulbura izvorul apa lui.

Arar in ochi-mi dragostea surade.
Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava,
Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el.

Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga ...
Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga.

In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata...
Si ochii tai - ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei - ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite -
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite

Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi,
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai -
Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.

De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat.

Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare.

Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o intrebi de-i inflorita pentru tine.

Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi - tisul crud al nepasarii.

Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare.

Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc,
Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos si strang din pumni si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic incoltita,
Samanta aspra-a suferintei mele.

Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina.

Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletul impacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat.

Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime -
Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime.

M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari - pe care nu le-am pus.

2 comentarii:

Anamaria spunea...

Iti multumesc pentru ca mi-ai amintit de acesta poezie superba! Am si eu niste "ganduri" pe care candva, o sa le postez pe blog, si cu permisiunea ta, o sa pun si aceasta poezie pentru ca se potriveste, pentru ca imi place, pentru ca asa simt eu :), desigur cu link catre blogul tau... Oricum nu asta e important, ci ... iti multumesc pentru ca mi-ai amintit de ea. Iti doresc o zi... pe masura sufletului tau!

Adriana spunea...

Si eu iti multumesc, Ana mea draga! Ne aducem aminte de atatea si atatea, intalnite pe parcursul drumului nostru, mai ales atunci cand sufletul, mai plangand, mai razand, se regaseste azi in amintirile de ieri!
Fiecare zi a ta sa o simti ca pe un dar al vietii, la fel de frumoasa ca gandurile si inima ta, asa cum le stiu eu!