Statisticile vorbesc: libertinajul sexual şi perversiunile conduc la cancer

...articol preluat din revista FAMILIA ORTODOXĂ, nr. 8/2010
...de Virgiliu Gheorghe

...nedumerire: Să nu mi-o luaţi în nume de rău, dar nu înţeleg cum (dacă este adevărat) relaţiile sexuale pot constitui un factor de risc în apariţia cancerului. În primul rând, mă gândesc că Dumnezeu nu le-ar fi lăsat dacă ne puteau face rău. Şi dacă, într-adevăr, ar putea constitui un pericol, revistele pentru tineri sau revistele de specialitate, mass-media, în general, nu ar fi amintit despre ele? Cancerul este o boală cumplită, de aceea nu cred că avem voie să speriem pe cineva informându-l greşit, după cum ar fi de neiertat să nu-i prevenim pe tineri.

 
Valeriu Sterian - Vino Doamne

...din păcate, revistele pentru tineri sunt acelea care promovează astăzi destrăbălarea şi perversiunile. Deci e greu de crezut că acestea vor avea interesul să spună adevărul. Mai cu seamă în contextul în care vânzările cresc proporţional cu magia aceasta a erosului liberalizat şi pervers.

Revistele de specialitate din România nu sunt nici ele atât de obiective pe cât ni se pare nouă. De comunism am scăpat, dar nu şi de obedienţa, mediocritatea şi prostia care guvernează adesea mediile de informare. Atâta vreme cât politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a ONU şi a UNESCO sunt favorabile avortului, masturbării şi în genere tuturor mijloacelor care împiedică naşterea de copii, e de asemenea firesc ca instituţiile mediatice de la noi, atât de supuse intereselor globale, să se ferească a spune adevărul. Situaţia nu este specifică României. Totuşi, spre deosebire de ţara noastră, în Occident studiile de specialitate scot la iveală adevărul. Numai că şi acolo mediatizarea este ca şi inexistentă, din cauza aceleiaşi politici anti-viaţă pe care o practică organismele mondialiste şi presa care le deserveşte.

În primul rând, trebuie să facem diferenţa între legătura trupească dintre soţ şi soţie în contextul relaţiilor conjugale şi relaţiile sexuale petrecute în afara acestui cadru - desfrânarea, adulterul, perversiunile. În mod evident, relaţiile trupeşti fireşti între soţi nu constituie un factor de risc pentru apariţia cancerului. Relaţiile sexuale la care ne referim reprezintă un abuz, o perversiune, până la urmă un fel de cult al sexului, al unei genitalităţi scoase complet din contextul scopului său central - naşterea de copii. În cele câteva pagini ale revistei noastre e aproape imposibil să facem o analiză amănunţită a studiilor care vizează legătura între perversiunile şi relaţiile sexuale practicate în afara tainei căsătoriei şi apariţia cancerului. Dar vă putem ghida cumva în lămurirea acestei chestiuni.

În cazul bărbaţilor, trebuie să aducem în discuţie cancerul de prostată, acesta constituind a doua cauză de mortalitate prin cancer, după cancerul de plămâni. În S.U.A., spre exemplu, unul din 36 de bărbaţi moare din cauza cancerului de prostată. În aceeaşi ţară, se apreciază că în 2010 vor fi depistate în jur de 217.730 noi cazuri de cancer de prostată şi vor muri din cauza acestei afecţiuni în jur de 32.050 de bărbaţi. Urmărind creşterea incidenţei cancerului de prostată, studiile arată că unul din şase bărbaţi americani se diagnostichează cu cancer de prostată de-a lungul vieţii. Aceleaşi creşteri îngrijorătoare ale incidenţei şi a mortalităţii din pricina cancerului de prostată se înregistrează şi în Europa, Canada şi Australia. Şi este normală o asemenea răspândire a bolii, atâta timp cât relaţiile sexuale în abuz constituie un semnificativ factor de risc în apariţia acestei boli.

În anul 2002, în urma unei meta-analize, L.K. Dennis şi D.W. Dawson de la Universitatea din Iowa, S.U.A.,  au ajuns la concluzia că factori de risc în apariţia cancerului de prostată sunt:

1. Bolile infecţioase cu transmitere sexuală;

2.Creşterea numărului de parteneri sexuali;

3.Creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale, peste trei pe săptămână, la vârsta adultă.

De asemenea, într-un vast studiu iniţiat de University of Nottingham Madical School, la care au colaborat mai multe instituţii din Anglia şi întreaga lume s-a ajuns la concluzia că un important factor de risc în apariţia cancerului de prostată îl constituie masturbarea. Din acest studiu rezultă că aceia care se masturbează mai des fac cancer de prostată cu o probabilitate de 79% mai mare decât aceia care se masturbează mai rar. Iar care se masturbează moderat au cu 70% mai mare riscul de a dezvolta un cancer de prostată decât cei care nu se masturbează deloc. 

Desigur, există şi alţi factori de risc, cum ar fi alimentaţia şi infecţiile repetate, însă o explicaţie a creşterii fără precedent a acancerului de prostată în ultimele decenii o vom afla în patologia comportamentului sexual, în răspândirea consumului de pornografie. Pornografia însăşi creşte riscul răspândirii cancerului de prostată, atât indirect, prin stimularea comportamentelor sexuale bolnave, cum ar fi masturbarea, cât şi prin afectarea activităţii hormonale. Se ştie, de pildă, că pornografia creşte nivelul de tesstosteron în organism, în condiţiile în care concentraţiile mari de testosteron cresc riscul dezvoltării cancerului de prostată.

La femei, cancerul de col uterin este legat direct de natura comportamentului  sexual. Din studiile întreprinse, rezultă că femeile care nu întreţin relaţii sexuale aproape că nu dezvoltă această formă de cancer.

Potrivit Institutului Guvernamental pentru Sănătate din Australia, principalii factori de risc în apariţia cancerului de col uterin sunt:

- relaţiile sexuale la vârste mici, posibil înainte de 15 sau 16 ani;

- relaţiile sexuale cu mai mulţi parteneri sexuali;

- mai cu seamă dacă aceştia practică acelaşi libertinaj sexual sau perversiuni.

Atât la bărbaţi cât şi la femei, perversiunile conduc la apariţia cancerului anal şi a cancerului de gât şi cap. Vom stărui mai mult asupra cancerului de gât şi cap, datorită răspândirii şi mortalităţii tot mai mari pe care o înregistrează în zilele noasre. Prin cancerul de gât şi cap înţelegem tumorile localizate în spatele buzelor, în zona limbii, a gingiilor, a bolţii palatine, a faringelui şi laringelui etc. Boala, ca şi tratarea sau extirparea tumorilor, conduce adesea la desfigurarea omului, la pierderea posibilităţii de a  mai vorbi, la dificultăţi la înghiţire şi salivare - un adevărat calvar.

În urmă cu câteva zeci de ani, acest cancer se întâlnea numai la fumători sau la consumatorii de alcool. Îşi făcea apariţia pe la vârsta de 50 de ani, după mulţi ani de fumat şi băut. În ultimele două decenii, însă, incidenţa cancerului oral la vârsta de 40 de ani s-a dublat întâlnindu-se chiar începând cu vârsta de 30 de ani.

În America, numărul cazurilor a crescut cu 22% între 1999 şi 2006. În ultimul deceniu s-a înregistrat o creştere de 50% la cancerul oral, iar în ultimii 40 de ani o creştere de patru ori la pacienţii tineri care suferă de această formă de cancer.

Dintr-un studiu la care au participat şapte instituţii şi universtităţi din Anglia, Germania, Australia şi America, rezultă în mod clar că tot mai frecventa apariţie a cancerului de gât şi cap este strâns legată de răspândirea perversiunii sexului oral.

Într-un alt studiu, s-a constatat că răspândirea acestui tip de cancer creşte o dată cu numărul aşa-zişilor parteneri sexuali. La peste şase parteneri pe perioada vieţii cresc de 8,6 ori şansele dezvoltării cancerului de gât şi cap.

Există o bibliografie extrem de bogată care susţine legătura  existentă între defrânarea şi perversiunile camuflate sub termenul corect-politic de "relaţii sexuale" şi apariţia a diverse forme de cancer. Acestea sunt însă foarte rar mediatizate.

Cancerul este o boală gravă; o boală care, în cele mai multe cazuri, îl condamnă pe om la moarte. Dar până la cancer există o mulţime de alte afecţiuni provocate de pornografie, desfrânare şi perversiuni. În primul rând, am putea aminti scăderea imunităţii, căci aceasta atrage după sine o mulţime de alte boli. Pe urmă  ne confruntăm cu bolile neurologice şi psihice, care încep de la dureri de cap, slăbirea atenţiei, a motivaţiei şi a concentrării, labilitate psihică, tulburări emoţionale şi sfârşesc în depresii grave ce ajung în unele cazuri până la sinucidere. Există o mulţime de dereglări induse de aceste comportamente sexuale aberante. Căci, dacă în mod obişnuit excitarea sexuală şi actul sexual conduc la modificări masive ale activităţii hormonale şi nervoase când ele sunt exacerbate - nedesfăşurându-se în cadrele fireşti ale vieţii conjugale - vor conduce la dezechilibre grave  de natură organică şi neurologică.

Fericirea tinerilor din zilele noastre, plămădită din fantasme, e din ce în ce mai scurtă. Amăgăţi de visul colectiv  pe care-l întreţine televiziunea şi internetul, ei abia aşteaptă să "intre în viaţă", să se înfrupte din plăcerile produse de trupurile celorlalţi. Îşi fac pregătirea cu reviste, filme şi site-uri deochiate, pe urmă îşi încep viaţa de adult înainte să-şi termine bine pubertatea. Apar neliniştile, anesteziate cu băutură, droguri sau sex. Pe urmă se simt tot mai singuri, tot mai epuizaţi. Nici iubirea nu-i mai motivează, deşi sufletul lor o doreşte; nici dispoziţie de dragoste jertfelnică nu mai găsesc în anturajul decăzut în care au intrat. După câţiva ani de plăceri dezordonate, grijile, stresul şi bolile îşi cer drepturile. Firea îşi spune cuvântul. Fericirea, precum Fata Morgana, le-a scăpat printre degete. Şi cât este de greu să o iei de la început, când mintea e spurcată cu imagini ale păcatului şi perversiunilor, când trupul e epuizat şi bolnav! Omul nădăjduieşte încă, dar nădejdea sa are un sens numai dacă-l regăseşte pe Dumnezeu.

Scriem aceste rânduri ci încredinţarea că acesta este adevărul. Poate că cineva va afla astfel despre dezastrul la care duce păcatul desfrânării. Măcar cei care se află la început să nu mai meargă pe acest drum care, din păcate, duce la boală, suferinţă şi moarte, sufletească şi trupească. Depinde şi de dumneavoastră, cititorii noştri, ca lumea să afle că astăzi calea morţii este mai largă decât marile autostrăzi, însă ea duce la prăpastie, în timp ce calea strâmtă a vieţii în Hristos se îngustează tot mai mult, sub presiunea mass-mediei şi a pornografiei, dar ea ne conduce întotdeauna la frumuseţea şi adevărul vieţii celei adevărate.