" Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."( IOAN 16,33)
În gulagul comunist condamnarea la moarte însemna, cel mai adesea, un glonte în ceafă.
În gulagul capitalist, în libertatea dăruită din plin trupurilor, a prosperat condamnarea la moarte a sufletelor.
O imagine pornografică este un glonte tras în "ceafa" sufletului. Conform cercetătorului Steven Most de la Yale University, pentru opt zecimi de secundă, ochii privitorului de fantasme erotice, orbesc: se blochează circulaţia în creier. Semnul unui "foc de armă" psihologic direct în minte: o execuţie aseptică, civilizată: o crimă perfectă. Iar arma e în mâna de fier a Libertăţii, ultimul şi cel mai mai tare idol: mama lui Rambo şi a lui Terminator... Şi a superpoliticienilor de azi...
După această execuţie sumară porţi în tine un suflet epileptic: un suflet înfometat de "lumina" care l-a rănit. A gustat laptele morţii şi nu se mai satură: mai vrea...
Şi aşa, dintr-o scurtă expunere la pornografie, viaţa socială devine ambalajul unei frenezii lăuntrice, inima, o cameră obscură în care se developează continuu acea unică imagine; întreaga fiinţă, creată pentru lumină, nu mai poate exista fără fulgerarea lascivă, fără blitzul fantasmei erotice, aceasta devine singurul moment de "fericire" şi "iluminare" în bezna unui trai, altfel comun şi anost până la depresie... Astfel, iluminarea demonică ia locul revelaţiei divine... Şi sufletul aleargă spre adâncul iadului cu entuziasmul unui îndrăgostit...
Aşa se nasc dependenţii de pornografie... Iar dependenţa de pornografie e componenta principală a dependenţei de cea care a provocat-o şi o administrează: societatea de consum.
Societatea de consum şi-a propus să facă din libertate o fabrică de minţi împuşcate: pentru că numai într-un astfel de creier spart, Sistemul ia locul lui Dumnezeu, Marele Inchizitor ia locul lui Hristos: Mântuitor nu mai e Cel Care vindecă, ci cel care satură foamea de fantasme a maselor. Încă de la Giordano Bruno se studia utilizarea pornografiei în manipularea maselor, deci experimentul e îndelung şi bine pregătit....
Pornografia stăpâneşte azi, în forme rafinate sau brutale, spaţiul public: cu scopul de a ne face nişte sclavi...fericiţi!
Numai creştinii nu zâmbesc, ci plâng... Ei strică fotografia de grup... De aceea trebuie scoşi din cadru... Sau strânşi cu uşa "drepturilor omului" ori cu cea a "ecumenismului", îmbrăţişaţi cu atâta "dragoste" până le pârâie oasele, până grimasa de oameni zdrobiţi pare să-i facă una cu cei care zâmbesc...
ORICE SUFLET CARE SE OPUNE CONSUMULUI DE PORNOGRAFIE (vizuală, sonoră, ideologică) ESTE UN SUFLET LIBER! Este un suflet care refuză să orbească ca să "vadă" lumea şi viaţa aşa cum le descrie satana... Pentru că ponografia este omniprezentă, nu numai ca imagine ori spot publicitar ci şi în toată literatura, filosofia şi arta lumii, în diferite forme şi grade de expunere.... Şi de iniţiere...
Orice tânăr care refuză "educaţia sexuală" şi trăieşte în curăţie este cel mai mare erou al tuturor timpurilor: pentru că biruie cea mai sofisticată şi mai subtilă dictatură posibilă: cea a condiţionării psihologice instituţionalizate... Aceşti biruitori sunt mucenicii vremurilor din urmă...
Şi această biruinţă o dă numai Hristos, Cel ce a răstignit în trupul Său puterea tuturor dictaturilor, ca o piatră din unghiul tuturor suferinţelor Sale de până acum...
Sfârșitul copilăriei
am văzut copilăria ucisă în mijlocul mulţimii pe stradă:
unui copil i s-a arătat o imagine şi inima lui a orbit... bărbaţii şi femeile din jur au râs de paloarea băieţelului cu aceeaşi grimasă ca a prostituatei din afiş...
au trecut anii şi băieţelul s-a făcut adolescent...şi inima lui oarbă căuta cu disperare dragostea, dar tot ce reuşea era să împartă cu o fată amintirea acelei imagini...
până când într-o zi, în Biserică, o flacără ieşind din rănile lui Hristos a mistuit afişul pe care lumea i-l lipise pe ochii sufletului
şi inima lui a început să vadă din nou
dragostea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu