Fără ţărm te reverşi, primăvară,
Fără ţărm îmi e dorul în piept!
Bat în pavăză! Viaţă fugară,
Te cunosc, te salut, te aştept!
Te întâmpin senin nenoroace,
Şi noroace aşijderi, salut!
Bucurie, grăbeşte încoace,
Şi tu răule crunt şi temut!
Proaspeţi zorii aştept să sosească,
Nopţi cu lungi şi aprinse vegheri,
Ochii mei ameţiţi să privească
Plini de soare şi de primăveri.
Vă doresc, aşezări pustiite
Şi fântâni ale urbei lumeşti,
Şi infernuri de munci înrobite
Şi întinse azururi cereşti!
Şi pe tine te-aştept de departe-
Părul tău şerpuieşte în vânt,
Pe când buzele stinse şi moarte
Ţin în tainiţă numele sfânt.
Mă înfrunţi învrăjbită în cale
Şi cu pavăza mea te aştept...
Nu mă cauţi cu braţele goale...
Dar ne bântuie doruri în piept!
Şi măsor, şi pun vrajba în cumpeni,
Şi mă zbucium, urăsc şi iubesc!
Dar ştiu bine, oricum, îmi eşti scumpă
Şi cu moarte de-mi vii - te primesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu