Mic sălaş în sineala obloanelor,
Care veşnic la tine mă chemi,-
Prea aproape -mi e zvâcnetul anilor
Spulberaţi printre neguri de vremi.
Codrul, lunca visez adesea
Şi tomnaticul nostru lan,
Peste care sură se ţese
Stamba cerului nordic sărman.
Nu-mi doresc un afund de lume,
Înclinat spre încântec nu-s,
Dar în suflet păstrez fără nume
Gingăşia aleanului rus.
Îndrăgit-am cărunţii cocori
Ce în zarea pustie tot ţipă
Că nu văd, pribegind pe sub nori,
Vreun ogor mănos sub aripă.
Doar mesteceni foşnesc în vânt,
Doar răchite golaşe şi ude,
Chiot lung de tâlhari se aude,
Ce te bagă de viu în mormânt.
Cât nu cerc să-mi descânt de iubit,
Nu m-ascultă simţirea păgână.
Dragă mult îmi eşti, glie bătrână,
În săraca ta haină de cit.
De aceea şi zvâcnetul anilor
Mai aproape-mi adie prin vremi.
Mic sălaş în sineala obloanelor,
Care veşnic la tine mă chemi!
Care veşnic la tine mă chemi,-
Prea aproape -mi e zvâcnetul anilor
Spulberaţi printre neguri de vremi.
Codrul, lunca visez adesea
Şi tomnaticul nostru lan,
Peste care sură se ţese
Stamba cerului nordic sărman.
Nu-mi doresc un afund de lume,
Înclinat spre încântec nu-s,
Dar în suflet păstrez fără nume
Gingăşia aleanului rus.
Îndrăgit-am cărunţii cocori
Ce în zarea pustie tot ţipă
Că nu văd, pribegind pe sub nori,
Vreun ogor mănos sub aripă.
Doar mesteceni foşnesc în vânt,
Doar răchite golaşe şi ude,
Chiot lung de tâlhari se aude,
Ce te bagă de viu în mormânt.
Cât nu cerc să-mi descânt de iubit,
Nu m-ascultă simţirea păgână.
Dragă mult îmi eşti, glie bătrână,
În săraca ta haină de cit.
De aceea şi zvâcnetul anilor
Mai aproape-mi adie prin vremi.
Mic sălaş în sineala obloanelor,
Care veşnic la tine mă chemi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu