”Când dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului." William Shakespeare


BINE AŢI VENIT!



29 decembrie 2010

...când oamenii își cântă spaimele și dragostea

...chiar dacă azi îi bântuie doar umbra flăcării de ieri...


de Silvia PETRE-GRIGORE

A trebuit să plec şi-mi pare rău,
Ţi-am spus c-am să mă-ntorc în altă vară.
Când uşa ai închis în urma mea,
Eu am rămas năucă lângă scară,
Ca să mai plâng un timp de dorul tău.

Şi-am plâns şi pasul mi-l ţineam pe loc,
Să nu greşească drumul, să se-ntoarcă,
Căci nu m-ai fi înţeles atunci nicicum.
Şi singură-mi făceam curaj şi parcă
Mi se părea mereu că n-am noroc.

Trecut-a timp de-atunci şi-n altă vară,
Te-am aşteptat pe firul unui gând
Şi te-am strigat pe fiecare val
Al mării care-mi amintea gemând
Că am uitat să-ţi spun să vii spre seară.
 
Cântec de dor
de Nichita STĂNESCU

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.


A mea
de Nichita STĂNESCU

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeste numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singurătate,
ea stă şi spală tot timpul podeaua.
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.

Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei,
căzut de la uşă-n ecouri.

Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.

Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ţine în boluri şi zeamă acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
să nu greşească bărbatul niciodată
drumul predestinat.
 
Când ai nevoie de dragoste 
 de Mircea CĂRTĂRESCU

când ai nevoie de dragoste, nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti, nu eşti iubit.
când eşti singur, nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit, nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe, nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon, sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ, cine se interesează de tine?
cui îi pasă?, cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti,nu eşti iubit.

Mihai Margineanu - Mai Stii, versuri - Mircea DINESCU
   

De dragoste
de Ana BLANDIANA

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…

Ce frumoasă eşti
de Adrian PĂUNESCU

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

 Aurel Moldoveanu - Ce frumoasa esti
   

2 comentarii:

Silvia Petre-Grigore spunea...

Îţi mulţumesc pentru că ai aşezat poemul meu lângă poziile celor mai grele nume din literatura noastră. Sunt onorată.
Silvia Petre-Grigore

Adriana Gherghe spunea...

Cu mult drag, Silvia! Dar cred că ştii că eşti foarte iubită, tu şi poeziile tale. Oamenii care iubesc se regăsesc în ele!
Şi noi îţi mulţumim!
Adriana Gherghe